Oscar merge pe trotinetă până hăt în capătul parcării subterane.
- Oscar, până-n fundu garajului ai fost!
- Nu, stomac!
După ce îi explicăm că așa se spune, concluzionează că dacă acolo departe e fundul, aici unde suntem noi trebuie să fie stomacul...
”O'car v'ea lapte fără vacă” (lapte de cocos)
De când și-a dat seama că există pluralul, Oscar reinventează toate cuvintele pe care le știe:
mașinilelele, pizzelele, mâinilele, țițilele. Și avionii :)
Oscar mănâncă dintr-o salată grecească și la un moment dat se plânge de dureri.
Eu către Diana:
- Ce crezi că-l dor, roșiile? (știu, formulare ciudată)
Oscar:
- Nu, dinții!!!
Oscar află că o anumită floare din curtea bunicii se cheamă Gura-Leului. O zi întreagă se uită suspicios la ea, nu îndrăznește să bage degetul. A doua zi își face curaj și constată că:
- Nu dinți, doar limbă!
După vreo două săptămâni de ”unde-i?” de ieri se pare că trecem la ”cine-i?”.
Oscar: Cine-i în stomac?
Eu: !?!
Oscar: Cartofi!
(el le zice cu totul altfel cartofilor, dar pentru simplitate v-am dat aici direct traducerea).
- Ce are tata pe gât?
- Iarbă!
"O'car nu vezi nu bine" când ceva a dispărut, nu se mai vede (în zare) sau pur și simplu când umblă cu ochii închiși...
